Animale de companie

Spre deosebire de pisici, cainii pot fi mult mai usor pacaliti sa li se administreze medicamente. Cu toate acestea sunt momente in care este imposibil sa-i aplici un tratament unui caine bolnav. In aceasta situatie va trebui sa apelezi la cateva trucuri pentru a-l pacali.

1. Administrarea medicamentelor sub forma de comprimate

Metoda 1. Ascunde pastila

Este una dintre cele mai simple metode pe care le poti aplica, in cazul in care ai un caine care nu este mofturos la mancare. In acest mod, te poti asigura ca animalul a inghitit toata pastila. Iata cum poti proceda:

* Ia una dintre gustarile preferate ale cainelui (poate fi un biscuite special pentru caini sau o bucatica de carne fiarta ori fripta);
* Cresteaz-o usor la mijloc si introdu pastila asigurandu-te ca nu o sa cada;
* Da-i gustarea si asteapta pana cand o mananca pentru a te asigura ca a inghitit si pastila.

Metoda 2. Amesteca-i pastila in mancare

Pentru a utiliza aceasta metoda este necesar sa ii dai cainelui hrana umeda. Sfarama pilula si amestec-o in hrana animalului.

Asigura-te ca va lua intreaga cantitate de pastile dandu-i mai intai doar jumatate din cantitatea de hrana pe care i-o dadeai in mod normal. Ulterior, ii poti da si cealalta portie de hrana.

Metoda 3. Pune-l sa inghita pastila direct

Metoda functioneaza in special in cazul cainilor de rasa mica sau a unora foarte blanzi. In cazul unui caine de talie medie vei avea nevoie de ajutorul unei alte persoane care sa-l tina.
Tine cainele si cu ajutorul mainii deschide-i botul si aseaza pastila pe limba acestuia cat mai in spate posibil, apoi inchide-i botul rapid. Tine-i in continuare botul inchis, cu ajutorul mainii, pentru a nu scoate pastila afara.

Inainte de a-l elibera, lasa-l cateva secunde fara sa-l mai tii de bot. Daca nu elimina pastila inseamna ca a inghitit-o.

Atentie! Nu lasa un copil sa faca acest lucru, deoarece cainele il poate musca. De asemenea, in cazul unui catel agresiv este indicat sa eviti aceasta metoda.


2. Administrarea medicamentelor lichide sau sub forma de gel

Metoda 1. Amesteca medicamentul in hrana

Spre deosebire de pisici, carora trebuie sa le placa atat mirosul cat si gustul mancarii, cainii pun pretul mai mult pe miros decat pe gust. Asadar, in cazul in care medicamentul are un miros foarte puternic este posibil ca animalul sa refuze sa manance.

Este indicat sa amesteci medicamentul cu o mancare preferata de caine, cu un miros foarte placut.

Metoda 2. Administreaza-i medicamentul oral

Majoritatea acestor medicamente contin arome care atrag interesul animalelor. Acestea pot fi inghitite singure, fara nicio problema. De aceea, daca stii ca ai un animal mai sensibil, opteaza pentru variante cat mai placute.

Iata cum poti proceda pentru a-i da medicamntele lichide sau pe baza de gel:

a) Pentru cele lichide
1. Ia din sticluta cantitatea de lichid recomandata de medicul veterinar, cu ajutorul unei seringi. Scoate acul seringii si foloseste seringa pe post de biberon. Daca are un gust placut, cainele il va inghiti fara probleme.
2. In cazul unui refuz, va trebui sa tii cainele si sa-i administrezi cate una, doua picaturi din medicament direct pe limba. Asteapta sa-l inghita si repeta procedeul pana cand ii administrezi toata cantitatea necesara.

b) Pentru cele pe baza de gel
1. Administreaza-i medicamentul direct din tub, in cazul in care cainele nu il refuza. Ai grija insa sa nu ii dai o cantitate mai mare decat cea recomandata de medic sau de farmacistul veterinar.
2. Pune cantitatea de gel pe care urmeaza sa i-o administrezi pe o farfurie. Ia cu ajutorul degetului cate putin din aceasta si pune-o pe botul cainelui, in apropierea buzelor. Acesta, simtind „murdaria” se va linge, pentru a se curata. Repeta procedeul pana cand va lua tot medicamentul.

Sfaturi utile:

* pentru a te asigura ca metoda va avea succes opteaza pentru hrana preferata a animalului chiar daca este mai scumpa;
* nu ii da cainelui medicamente nerecomandate de medicul veterinar;
* nu renunta la tratament in cazul in care animalul se simte mai bine. Daca nu vei urma sfaturile medicului, boala poate reveni.

In zilele calduroase de vara, patrupedul de curte are nevoie de mai multa grija, mai ales cand vine vorba de bolul cu apa, care trebuie umplut de mai multe ori.

Astfel a luat nastere "fantana pentru caini", un sistem de irigare care va darui animalului apa potabila, proaspata, oricand are nevoie. Instalarea este simpla, dispozitivul propriu-zis atasandu-se unui furtun normal de apa, ca apoi sa se regleze intensitatea apei care curge prin furtun.

Fantana se acceseaza usor si doar atunci cand animalul de companie calca pe clapeta de metal a acesteia, iar apa va tasni intr-un jet asemenea unui fantani arteziene. Intradevar, poate dura pana cand animalul va deprine obiceiul.

Fantana pentru caini are dimensiuni reduse, deci nu ocupa mult spatiu in gradina sau curte si poate fi achizitionata din magazinele online internationale la pretul de aproximativ 40 USD.

In fiecare an sute de persoane sunt muscate de proprii caini. Si nu vorbim aici despre orice caini, ci despre cainii de rasa cu potential agresiv. Tot mai multe persoane isi achizitioneaza caini care provin din rase agresive fara a sti la ce riscuri de supun. Iata un top al celor mai agresive rase de caini.

1 Doberman
Dobermanul este o rasa de caini foarte buni pentru paza, atenti, inteligenti si loiali stapanilor. Cu toate acestea, Dobemanul face parte din categoria raselor de caini cu un grad ridicat de agresivitate. Dobermanul poate ataca cu inversunare diverse persoane sau animale, daca considera ca locuinta, stapanii sau chiar el sunt in pericol. Cainele trebuie dresat inca de mic pentru a nu deveni incontolabil si trebuie sa aiba un stapan care sa stie sa se impuna in fata lui. In caz contrar, exemplarele de caini din aceasta rasa isi vor asuma „postul” de lider in cadrul familiei si nu vor asculta de nimeni.

2 Rottweiler
Rottweilerii sunt cunoscuti ca fiind caini foarte agresivi, din cauza instinctului teritorial acut. Acesta este unul dintre punctele tari care ii face sa fie caini de paza foarte buni. Acesti caini sunt in continuare crescuti pentru lupte in unele parti ale lumii. Nu sunt caini potriviti pentru persoanele cu copii sau pentru persoanele care nu stiu sa se impuna. In caz contrar, cainii vor deveni independenti si vor fi foarte agresivi.


3 Pitbull
Pitbulul este un caine neinfricat care sare la orice oponent daca este provocat. Din cauza instinctului agresiv, exemplarele de caini ale acestei rase au fost folosite foarte des prentru lupte. Atunci cand aceasta latura nu este controlata, un pitbull poate ataca atat persoane cat si animale, avand tendinta de a nu renunta la lupta pana la moartea unuia dintre adversari.

Din acest motiv se impune ca animalul sa intre in contact inca de pui cu persoane straine si sa urmeze un curs de dresaj. In acest fel se poate evita ca acesti caini sa devina extrem de agresivi la maturitate.


4 Boxer
In ciuda numelui pe care-l au, boxerii nu sunt caini extrem de agresivi, comparativ cu cei din rasele de mai sus, insa pot fi violenti si de nestapanit. Cainii din aceasta rasa sunt foarte activi, energici si jucausi. Totodata, sunt caini neinfricati daca se simt amenintati si pot ataca chiar si membrii familiei. Boxerii sunt cunoscuti ca fiind foarte incapatanati, motiv pentru care sunt destul de greu de antrenat. Pentru ca antrenamentele sa dea rezultate, acesti caini trebuie motivati in permanenta prin recompense (indiferent ca sunt sub forma de gustari sau laude din partea stapanului).


5 Chow Chow
Chow Chow este o rasa de caini recunoscuta pentru personalitatea puternica. Cainii din aceasta rasa sunt in general retrasi si sedentari. Cainii pot fi agresivi daca sunt crescuti necorespunzator. Chow Chow poate parea a fi o rasa de caini independenti dar au nevoie de o stimulare pozitiva. Pentru a putea fi controlati de stapan, se impune dresarea lor la o varsta frageda.


6 Presa Canario
Cainii din rasa Presa Canario au un caracter puternic si au o agresivitate innascuta. Sunt excelenti ca si caini de paza. Simpla lor infatisare poate intimida adversarul. Desi este cunoscut ca fiind un bun luptator, acesta este loial stapanului. Cu toate acestea Presa canario trebuie sa aiba un stapan puternic, care sa stie sa se impuna in fata lui. In caz contrar, odata ajuns pe mainile unui neexperimentat, poate deveni periculos atat pentru cei din jur cat si pentru stapan.


7 Dalmatian
Dalmatianul este o rasa de caini activi si energici. Sunt caini extrem de protectivi cu stapanii sai, lucru care ii face sa devina agresivi cu persoanele din jur. Daca acest caine are impresia ca cineva vrea sa-i faca rau stapanului, ataca din dorinta de a-l proteja. Rasa nu este prietenoasa cu alte persoane si nu are incredere in acestea, chiar daca sunt rude apropiate ale familiei care vin in vizita. Deoarece este sunt caini foarte energici, au nevoie de multa miscare.


Sursa foto: www.sciencedaily.com
Articol realizat de Andreea Grecu

Cainele Schnautzer Pitic a fost creat special pentru a fi folosit la vanatoarea de sobolani.Nu se poate afirma despre cainele Schnautzer Pitic ca ar fi o varianta miniaturala a Schnauzerului , el are un bagaj genetic total diferit de cel al Terrierilor si astfel nu va avea tendinta de a urmari prada in galeriile sapate sub pamant.

Origine:
Provine din imperecheri repetate a celor mai mici exemplare de Schnauzer.
Infatisare: Blana cainelui Schnauzer Pitic este un amalgam de nuante deoarece firele au tonuri mai inchise si mai deschise.Pozitia de show a cainelui Schnauzer Pitic pretinde ca gleznele sa fie punctul extrem al corpului vazut din profil.

Personalitate:
Inteligent si jucaus este un caine usor de dresat.Este un caine potrivit pentru familie deoarece iubeste copii si se ataseaza foarte mult de stapan.Este in acelasi timp si un caine de paza ideal avand un latrat specific cainilor de talie mare.
Sanatatea si ingrijirea: Cainii de rasa Schnauzer Pitic au o sanatate de invidiat.Foarte rar exista o anomalie congenitala ce consta in micsorarea calibrului arterei pulmonare.

Indatoririle stapanului:
Va trebui sa dedicati timp pentru periajul teminic al blanii pentru a-i pastra aspectul specific.
Caracteristicile rasei Schnauzer Pitic:
Cap: puternic, patratos , trufa turtita.

Ochi: adanciti in orbite, caprui inchis.
Urechi: mici, pliate pe langa cap.
Piept: armonios cu restul trupului.
Coada: purtata drept.
Muscatura: in foarfeca .
Inaltime la greaban: 30-36 cm.
Greutate: 6-7 kg.
Durata de viata: 12-14 ani
Culoare: cenusiu, argintiu sau negru .

Origine:
Aceasta rasa, numita si pisica astrahan, este originara din Anglia, dar o forma asemanatoare a fost obtinuta sin in Franta, cu diferente morfologice care le situeaza pe pozitii de sine statatoare si cu standarde diferite.

Insusiri morfologice:
La Rexul european, caracteristic este capul triunghiular, larg intre urechile bine dezvoltate si relativ inalte.Pe fata externa se poate observa un puf foarte fin, care acopera urechile.
Ochii bine dezvoltati, deschisi, de forma oblica, au o culoare vie galben-verzuie, in armonie cu corpul animalului.Gatul este lung si bine evidentiat.
Corpul are o dezvoltare medie, solid si bine imbracat in musculatura, fara a fi totusi gras, este longilin si cu perimetru relativ constant pe toata lungimea lui.
Membrele sunt potrivit de lungi, de forma ovala si fine, iar coada este lunga, tronconica, fina si acoperita de par.
Parul este matasos si des, bine ondulat, ceea ce-i da un aspect deosebit de interesant.Culorile sunt extrem de variate, atat uni- cat si bicolore.

Rexul englezesc, Cornish, se caracterizeaza printr-un corp solid, musculos, purtat de membre lungi si subtiri.Coada este lunga si subtire, acoperita de un par ondulat si des.
Capul este ceva mai ingust decat la Rexul european, cuneiform, cu un nas relativ lung si o barbie puternica.Fruntea este plata si pierduta.
Din profil, linia fronto-nazala este in cele mai multe cazuri dreapta.Urechile, prinse sus, sunt mari, largi la baza si rotunjite la varf, acoperite de un par foarte fin.
Ochii, de forma ovala si de marime medie, sunt de culoare galbena-verzuie, de obiecei in ton cu roba animalului si foarte stralucitori.
Corpul este acoperit de par scurt si des, ondulat sau buclat, mai ales in partea dorsala, incat la prima vedere, ai impresia ca pisica a fost la coafor, de unde si denumirea rasei.

Caracter si comportament:
Rexul se caracterizeaza prin inteligenta, docilitate, cochetarie si multa afectiune.Se acomodeaza usor cu copiii si rareori are un comportament nedorit.Solicita mult compania omului si prefera locurile unde gaseste o sursa de caldura, care reprezinta zonele ideale pentru ea.
Se deplaseaza cu multa usurinta si invata repede regulile casei, pe care le incalca extrem de rar.
Se ataseaza repede de stapanul sau, dar este foarte bun companion si pentru celelalte persoane din casa.Are marele avantaj ca nu ii pica parul.

Alimentatia trebuie sa fie bogata in grasimi si calorii pentru a compensa pierderea de caldura, datorita parului foarte scurt.Pisoii sunt foarte precoce si de mici se joaca cu multa placere, fiind totodata curiosi la tot ce se intampla in jurul lor.

Origine:
Rasa foarte veche, cu par scurt, provine din provincia Korat din zona muntoasa a nord-estului thailandei.Din anul 1959 se creste in America, unde se incearca consolidarea caracterelor acestei valoroase rase.

Insusiri morfologice: La prima vedere, pentru un ochi mai putin avizat, aceasta rasa poate fi condundata cu Albastru de Rusia sau Chartreux.
Cu o dezvoltare mijlocie, foarte armonioasa si aspectuoasa, rasa Korat este una dintre pisicile care, se pare, castiga tot mai mult teren in randul crescatorilor occidentali.

Rasa Korat are un cap in forma de inima, pe care se gasesc urechi largi si rotunjite la extremitatea libera.Nasul este scurt si cu o usoara convexitate, caracteristica rasei.Ochii sunt mari si rotunzi, bine deschisi si stralucitori, a caror culoare tipica este verde.Pisoii se nasc cu ochii galbeni, care devin verzi la varsta de doi ani.
Trunchiul este bine dezvoltat, puternic, musculos si elegant, fara a fi greu, cu spinarea bine imbracata in musculatura si usor rotunjita.Membrele sunt bine dezvoltate, puternice, de inaltime medie si foarte sigure.
Coada, de lungime medie, este mai groasa la baza si se subtiaza pana la extremitatea libera.Corpul este acoperit de un par foarte des, fara indoiala, cel mai des intalnit dintre toate rasele de pisici.Parul este fin matasos, lucios si stralucitor, caracteristici care-i dau un aspect deosebit de placut.
Culoarea robei este albastra-argintie, fara sa se intalneasca pe suprafata ei dungi sau pete de alta culoare.Parul este circa 80% din lungime cu extremitatea libera argintie, culoare care da reflexe extrem de interesante in miscare.

Caracter si comportament:
Este o pisica foarte frumoasa, jucausa si fidela stapanului sau, avand si unele particularitati care trebuie mentionate.Foarte inteligenta si afectuoasa, este si foarte sensibila la zgomote, de care are mare oroare.Este alergica la unele antibiotice, iar sedativele si anestezicele au efecte de foarte lunga durata asupra organismului, comparativ cu celelalte rase de pisici.
Dupa nastere, pisoii trebuie obisnuiti inca de foarte devreme cu compania omului, deoarece riscul de salbaticire este mare iar socializare devine imposibila in acest caz.Atasata locului destinat, se departeaza rareori de zona si prefera cat mai mult compania stapanului, cu care se joaca chiar si pana la "adanci batraneti".

Varietati:
La aceasta rasa nu se admit alte culori decat cea clasica si nici imperecheri cu alte rase.

Origine:
Numita si pisica din insula Man sau pisica fara coada, este originala din insula cu acelasi nume din apropierea Islandei si ea a aparut ca urmare a unei mutatii genetice datorita imperecherilor cosangvine stranse dintre indivizii acestuit teritoriu izolat.

Insusiri morfologice:
O rasa de talie medie, are un corp viguros ce se termina printr-o crupa destul de rotunda si lipsita de coada.
Capul manxului este mai degraba rotund si suficient de larg, cu nasul usor alungit, obrajii bine dezvoltati, convecsi, urechile potrivit de dezvoltate, indepartate intre ele si cu varfurile usor rotunjite.Ochii sunt rotunzi si stralucitori, bine deschisi, expresivi si de culoare diversa, dar in armonie cu roba animalului.
Trunchiul este solid, compact, bine imbracat in musculatura, cun un piept larg si musculos, sprijinit pe membre musculoase, cele posterioare fiind mai inalte comparativ cu cele anterioare.Prezinta o depresiune bine marcata la extremitatea coloanei vertebrale, mai precis la locul de implantare a cozii.

Caracter si comportament:
Aceasta rasa, interesanta prin particularitatea ce o caracterizeaza, este inteligenta, vesela, prietenoasa cu toti cei in mijlocul carora traieste.Este foarte atasata de locul in care locuieste si pe care-l paraseste cu foarte multa rezerva.
Se adapteaza foarte usor la spatiile oferite in apartamente, care trebuie insa sa le ofere posibilitatea de a le putea cerceta, avand in vedere curiozitatea care o caracterizeaza.Este rezistenta si putin pretentioasa, preferand totusi, o alimentatie cat mai variata, dar componentele de origine animala trebuie sa predomine.

Varietati:
La ora actuala, in Europa se intalnesc doua varietati: Manxul Rumpy fara coada si Manxul Stumpy, care are un rest de coada, iar in America se intalnesc trei varietati: Riser, care poseda cateva vertebre caudale, Longy, care are o coada scurta si Tailed cu o coada aproape normala.

Origine:
Pisicile cu parul aspru au aparut in mai multe tari ale lumii, dar prea putini crescatori s-au ocupat de selectia si ameliorarea lor.

Insusiri morfologice:
Se diferentiaza fata de rasa de baza, in primul rand prin parul sau aspru si sarmos de la nivelul corpului.Sub raport morfologic, se caracterizeaza printr-un cap relativ rotund, cu obrajii convecsi si nasul usor proeminent.Urechile sunt de dimensiuni mici si usor ascutite.Ochii bine departati, sunt foarte stralucitori si in acord cu tonalitatea robei.

Corpul, de talie mijlocie, usor robust, este bine imbracat in musculatura si solid.Armonios si echilibrat, este sprijinit de membrele relativ solide si puternice, cu musculatura ferma si gheare foarte tari.La aceasta rasa, masculii sunt mai bine dezvoltati comparativ cu femelele, astfel ca se pot cu usurinta diferentia.

Coada este destul de lunga si se subtiaza spre partea libera.Parul ce acopera intregul corp este buclat, de lungime medie, elastic si departat de corp, dans aspectul unui animal abia iesit de la coafor.In regiunea capului, pe spinare si flancuri, parul este mai aspru si mai ondulat comparativ cu restul corpului.

Standardul acorda cea mai mare importanta, la aceasta rasa, calitatii parului si mai putin celorlalte insusiri.Culorile admise pentru aceasta rasa americana cu par aspru sunt identice cu cele pe care le intalnim la pisica americana cu par scurt.

Caracter si comportament:
O pisica foarte agreabila, ce se caracterizeaza printr-o curiozitate iesita din comun, cautand permanent prin toate incaperile si colturile casei eventuale noutati.Stie foarte bine sa se faca respectata de toate animalele care o inconjoara, fiind in acest sens deosebit de curajoasa.Se ataseaza foarte tare de stapanul sau, dar nu refuza nici compania celorlalte persoane din casa.

Rezistenta si putin pretentioasa, se adapteaza foarte bine la viata din apartament, dar nu refuza iesirea in aer liber, ori de cate ori are ocazia.
Pentru ca parul sa ramana mereu buclat, se impune ca stapanul sa-i acorde frecvent cateva minute pentru pieptanat si periat, ceea ce va mentine animalul in conditie.

Varietati:
Si la aceasta rasa exista mai multe varietati, diferentiate prin culoare, dar si prin lungimea si gradul de ondulare al parului.

Origine:
Chiar daca radacinile acestei rase se gasesc in Etiopia de astazi, originea pisicii este engleza.Ea este rezultatul incrucisarilor dintre un mascul Zula, provenit din Etiopia si Europeana gri-inchis.

Insusiri morfologice:
Rasa de pisica Abisiniana este una cu o armonie aproape perfecta, se caracterizeaza printr-un cap usor triunghiular, relativ lung si delicat.Nasul are o dezvoltare armonioasa, de culoare inchisa si prevazut cu o bordura subtire si neagra.

Ochii Abinisienelor sunt mari, expresivi, bine deschisi, in forma de migdala si inconjurati de un chenar negru.Culoarea ochilor poate fi verde, chihlimbar sau alunie.unii crescatori pasionati ai acestei rase afirma ca indubitabil, culoarea ochilor se schimba dupa dispozitia pisicii si starea sa de sanatate.

Urechile au o dezvoltare mijlocie, departate la baza si ridicate intr-o pozitie tipica, parca pentru a sesiza un eventual zgomot.Varful urechilor este usor rotunjit si uneori se intalneste la varful lor o tufa de mici peri, asemanator cu cei prezenti la ras.
Gatul este bine dezvoltat, proportional si armonios, cu miscari elegante, ca de altfel ale intregului corp.

Trunchiul este de talie mijlocie, lung si subtire, suplu si foarte bine proportionat, ancorat pe membre lungi si fine, dar ferme.Coada este lunga si de forma rotunda, ce se subtiaza spre extremitatea libera.Ea, ca de altfel intregul corp, este acoperita de un par des, ce imbraca foarte strans aceasta regiune.

Dupa culoarea principala a robei se disting mai multe varietati de Abisiana, dintre care 8 sunt deja recunoscute oficial.

Caracter si comportament:
Aspectul pisicilor Abisiniene, indiferent daca sunt in repaus sau miscare, este foarte seducator. Pisica vioaie, , foarte dezghetata si de o inteligenta remarcabila faca dovada in acelasi timp a unei mari prudente fata de un obiect sau o persoana necunoscuta.
Este un foarte bun companion, bland si afectuos, foarte atasat de stapan, caruia i se daruieste in totalitate, cu conditia de reciprocitate, altfel devine trista si uneori paraseste locuinta neprimitoare.

Se vor evita perioadele lungi de timp in care pisica ramane singura, deoarece nu accepta singuratatea, dar in acelasi timp, nu este fericita nici cand mai exista mai multe pisici in aceeasi casa.
Foarte jucausa, chiar la o varsta mai inaintata, se supune total stapanului, fara insa a accepta ridicarea tonalitatii vocii sau folosirea metodelor de constrangere inadecvate. Daca este tachinata cu insistenta, prefera sa paraseasca locul decat sa riposteze sau sa-si manifeste atitudinea sa rea.

Aceasta pisica are nevoie de spatiu pentru miscare, iar daca este crescuta intr-un apartament, este indicat sa-i oferim posibilitatea de a circula fara restrictie dintr-o camera intr-alta.

Deoarece ii place sa contemple totul de la inaltime, sa nu ne miram daca o vom vedea pe dulap, iar daca beneficiem si de gradina, atunci va fi extrem de fericita sa poata sa se catere prin copaci si sa sara cu o mare dexteritate si suplete de pe o creanga pe alta.

Varietati:
Din numeroase varietati ale rasei Abinisiene, putem enumera cateva care sunt mai importante si mai raspandite si anume: Abisiniana albastra, Abinisiana bej, la care se mai pot adauga cele ciocolatii, galbene, aurii, agutty etc.

Urechile indoite ale acestei rase se datoreaza unei mutatii.Aceasta mutatie a fost descoperita in jurul anilor 1960 la o pisica domestica din Scotia.
Aceste pisicute s-au bucurat de o apreciere deosebita in S.U.A pe la 1971.

Aceste exemplare sunt recunoscute pentru blandetea si docilitatea lor, ceea ce le face extrem de agreabile.
In ciuda urechilor ei foarte curioase aude extrem de bine.
Blanita este deasa, groasa si elastica.Exista si variante ale acestei rase cu par lung.
Ochii sunt foarte mari si rotunzi, comparabili cu cei ai binecunoscutei bufnite.
Vocea: tacuta
Temperament: moderat
Tara de Origine: Marea Britanie
Varietate: toate culorile si modelele blanitei sunt permise.

Origine:
Aceasta pisica a aparut in Anglia, in comitatul Devon, cand un pisoi cu parul zbarlit abandonat intr-o mina parasita, a fost gasit in folosit apoi la reproductie, fondand linia Rex Devon.

Insusiri morfologice:
Rasa se caracterizeaza printr-un cap triunghiular cu botul scurt si pometii proeminenti, o barbie ferma si obrajii plini.Urechile sunt foarte mari, cu varfurile usor rotunjite si acoperite de un par extrem de fin.Mustatile si sprancenile sunt frizate.Ochii sunt bine indepartati intre ei, de forma relativ ovala, bine deschisi, stralucitori si culoarea in ton cu roba.

Corpul este bine dezvoltat, de talie medie, longilin si sprijinit pe membrele lungi si fine, cele posterioare fiind usor mai lungi comparativ cu cele anterioare.Gatul este lung si subtire, dar bine armonizat cu regiunile invecinate.

Parul este des, fin, moale la palpat si ondulat, ceea ce da o impresie deosebita din punct de vedere estetic, dar mai putin frizat comparativ cu cel al rasei Cornish.Culorile sunt numeroase si nu exista restrictii din acest punct de vedere.

Caracter si comportament:
Asemanator cu cealalta varietate de Rex, aceasta pisica se remarca prin calm, inteligenta, sobrietate si multa eleganta.Nu suporta sa fie luata in brate prea des, dar ii place foarte mult sa stea in apropierea stapanului.
Animal docil, este totodata ascultator si intelegator, obisnuindu-se usor cu invatarea unor elemente de baza.Se deplaseaza tot timpul aproape in acelasi ritm si prefera sa cunoasca toate colturile locuintei sau zonei in care este crescuta.

Accepta cu multa placere locurile calduroase, ferite de curenti si nu este prea multumita la variatiile mari de temperatura si zgomote.

Varietati:
Datorita numeroaselor incrucisari, mai mult sau mai putin controlate, este imposibil de a le enumera sau defini cu exactitate.In marea majoritate, varietatile obtinute pana in prezent nu sunt recunoscute de asociatiile internationale.

Origine:
Aceasta rasa este una dintre ultimele pisici la moda, indeosebi datorita reclamei care i se face, cum ca ar fi una dintre cele mai mari rase de pisici din lume (chiar 20 kg).Oare asa sa fie?
Originea ei este extrem de controversata, cert fiind faptul ca munca de selectie si amelioarare a crescatorilor norvegieni a condus la obtinerea uneia dintre cele mai frumoase rase de pisici cu par semilung, care a fost standardizata in anul 1977.

Insusiri morfologice :
Este o rasa de o suplete extraordinara, reusind sa-si pastreze echilibrul in cele mai dificile situatii.
Caracterizata printr-un cap triunghiular, el pare rotund datorita gulerasului care este extrem de evident.Capul mic, are un nas lung, relativ drept si lipsit de stop.Urechile sunt largi si lungi, bine departate una de alta, cu extremitatile prevazute cu smocuri de par, asemanatoare rasului din padurile noastre.
Ochii bine evidentiati, sunt mari, expresivi, deschisi, vioi si permanent foarte atenti.Culoarea ochilor este intotdeauna in aceeasi tonalitate cu roba animalului.
Trunchiul robust, dar suplu, este sustinut de membre puternice si ferme, cele posterioare fiind mai lungi decat cele anterioare.Gherele sunt lungi si deosebit de puternice.Coada este potrivit de lunga, proportionala si foarte stufoasa.
Parul care acopera suprafata corpului este semilung, des, compus din doua tipuri de par, foarte diferite care asigura pisicii o bariera perfecta impotriva intemperiilor.
Nici o alta rasa de pisici nu poseda o blana asemanatoare, care seamana, datorita structurii robei, cu o manta.
De asemenea trebuie sa remarcam dezvoltarea foarte mare a pilozitatii la nivelul membrelor posterioare, ce formeaza asa-numitii "pantaloni".
Culoarea parului si a ochilor, de altfel, poate fi variabila, singura exigenta fiind armonizarea culorii ochilor cu cea a robei.

Caracterul si comportamentul:
Rasa deosebit de inteligenta, este in acelasi timp una dintre cele mai eficace la vanatoare.Manifesta rezerva fata de orice persoana necunoscuta, in schimb, multa blandete si atasament fata de stapan.Ii face mare placere jocul, dar sa conduca ea ostilitatile si sa nu fie constransa.Ii place sa fie mangaiata, dar nu exagerat, are multa personalitate si eleganta, trebuind sa-i fie intelese si acceptate uneori capriciile.
Accepta sa traiasca in casa, dar pretinde, daca termenul nu este prea pretentios, sa aiba libertate de miscare in apartament si eventual acces afara, unde prefera in mod deosebit copacii, pentru relaxare.
Pentru mentinerea unei blanite cat mai corespunzatoare, este necesar ca o data pe saptamana sa fie periata sau pieptanata.

Varietati
Si in cadrul acestei rase se intalnesc unele varietati, care se diferentiaza doar prin culoarea robei.Astfel, putem intalni Norvegiana pestrita, Norvegiana uni, cu pete albe sau fara pete albe etc.

Origine:
Provenienta acestei rase nu este inca sigura, chiar daca documentele legale de prezenta ei s-au gasit de foarte multa vreme.La un moment dat aproape ca disparuse de pe continentul nostru, americanilor si englezilor revenindu-le dreptul renasterii si perfectionarii acestei rase de pisici pana la formele ei actuale.

Insusiri morfologice:
Una dintre cele mai frumoase pisici cu parul lung, Angora turceasca castiga tot mai multi adepti, datorita calitatilor si insusirilor sale.
Distincta si eleganta prin miscarile sale, da impresia permant ca este pregatita sa pozeze.
Se caracterizeaza printr-un cap mai putin rotund si mai ingust comparativ cu al persanei, cu care eventual s-ar putea confunda, cu urechi bine proportionate, indepartate si cu varfurile ascutite.Ochii sunt mari, bine deschisi, expresivi, stralucitori si de culoare albastra, dar si alte nuante de culoare pot si admise.
Corpul este robust, bine imbracat in musculatura, cu lungime usor superioara persanei, sprijinit pe membre scurte, dar robuste.Coada este lunga si subtire, bine imbracata in pilozitate.Corpul este acoperit de par fin, des si matasos, mai abundent in jurul gatului, abdomenului si al cozii.
Schimbarea parului este extrem de interesanta, manifestandu-se fenomenul de angorism, iar recresterea este mai abundenta la inceputul sezonului rece.Culoarea de baza este cea alba, dar sunt admise si alte culori, iar frumusetea acestor pisici nu scade cu nimic.

Caracter si comportament:
Rasa blanda, afectuoasa, linistita si inteligenta, pe langa insusirile de exterior, face sa fie tot mai apreciata si cautata.Se remarca prin temperament, fiind un anumal ce prefera joaca in detrimentul odihnei, chiar si la varste inaintate.
Prefera spatii de mare confort si se multumeste sa ramana in zonele cu ambianta moale, decat sa se deplaseze afara, in curte sau in gradina.
Este totusi un anumal mai sensibil si presupune o ingrijire mai atenta.In primul rand se va evita imbaierea, iar periatul zilnic cateva minute este strict necesar pentru mentinerea robei in conditii corespunzatoare.

Varietati:
Asa cum am precizat anterior, culoarea de baza la aceasta rasa de pisici Angora neagra, albastra, bej etc.

Origine:
Cu toate ca inca exista controverse privind originea sa, este cert ca rasa este fixata de mai bine de un secol pe pamant american.Una din variante considera ca aceasta rasa ar proveni din pisicile expediate in S.U.A. de Maria Antoaneta, care au suferit transformari in timp, ca urmare a conditiilor acestui continent.

Insusiri morfologice:
Maine Coone este o rasa de pisica de talie mare, cu o greutate ce poate atinge 5 kg la femela, respectiv 7 kg la mascul.
Corpul este foarte solid, musculos, sprojinit pe membre puternice, lungi si rotunde, care au intre degete fire de par.Cu toata aceasta dezvoltare masiva, are totusi o miscare gratioasa si un exterior cat se poate de elegant.
Trenul posterior este puternic, larg, bine imbracat in musculatura, ce releva activitatea de vanator innascut.Coada are o lungime medie si este foarte stufoasa.
Capul pisicii are o largime potrivita, de forma rotunda si cu pometii plasati in zonele superioare.Urechile sunt mari, proportionale, cu varfurile rotunjite si purtate drept.Barbia este puternica, iar linia fronto-nazala prezinta in zona inferioara o usoara excavatie.
Ochii sunt bine dezvoltati, mari, deschisi, de forma ovala, stralucitori si cu o mare varietate de culori, predominand insa galbenul si verdele.Oricare ar fi culoarea lor, ei trebuie sa fie in perfecta armonie cu roba.
Parul este de lungime medie, des si lucios, cu textura matasoasa si fina.In lungimea umerilor, lungimea parului este mai redusa comparativ cu restul corpului.
Culorile sunt numeroase, iar dintre ele, 25 sunt prevazute in standard, la care se mai adauga apoi o diversitate de combinatii.

Caracter si comportament:
Este o rasa de pisici inteligente, blanda, afectuoasa si jucausa, este in acelasi timp si foarte vicleana, daca nu este prea aspru termenul.
Crescuta mai mult in casa, nu se intampla, de cat extrem de rar sa paraseasca locuinta, dar pastreaza foarte bine gustul pentru vanatoare, considerent pentru care vom avea in vedere sa nu-i dam prilejul de a da ochii cu pasari sau mamifere mici care au tot dreptul sa se teama.

Maine Coon este o rasa de pisici care se adapteaza foarte bine la viata de casa, insa se va simti si mai bine daca vom putea sa-i oferim o casa cu gradina si cativa pomi.
Capabila de salturi spectaculoase, nu va constitui nici o surpriza daca o vom vedea pe dulapuri sau pe alte articole de mobilier.
Are rezerve fata de straini si se ataseaza foarte bine de membrii familiei, dintre care alege unul pe care-l prefera mai mult.Rasa ceva mai tardiva, naste doar 2-3 pisicuti, care in general se diferentiaza evident intre ei.

Varietati:
Asa cum aminteam anterior, la aceasta rasa exista o paleta larga de culori, care sunt in general admise, cu mentiunea ca ele sa respecte cerintele standardelor.

ORIGINE:
Originea acestei pisici este britanica si a aparut dupa anul 1950 din imperecherea dintre Siameza si Europeana.Este una dintre rasele de pisici care castiga tot mai mult teren datorita culorii sale, asemanatoare cu a unei tigari de foi cubaneze.

Aceasta rasa se caracterizeaza printr-o infatisare deosebit de placuta, avand un cap alungit si bine proportionat, cu un bot mai mult larg decat lung, cu o frunte oblica si cu un stp bine marcat.Barbia este ferma, cu urechile bine dezvoltate, indepartate la baza si aplecate usor spre inainte.Gatul este fin si bine proportionat.

Trunchiul este potrivit de lung, zvelt, dar musculos, asezat pe membre de lungime medie, compacte si de forma ovala.Corpul este acoperit in intregime de un par de culoare maronie, uniform colorat pe toata lungimea lui.Ochii sunt de culoare verde intens.

CARACTER SI COMPORTAMENT:
Aceasta rasa se caracterizeaza printr-un comportament linistit, docil, ce afiseaza multa personalitate, deosebit de inteligenta si inventiva.Nu suporta in nici un fel prezenta cainilor.Animal deosebit de jucaus, se intelege foarte bine cu copiii.Tovaras agreabil cu toata lumea, se ataseaza foarte mult de o singura persoana, careia ii dedica aproape tot timpul cand este prezent in locuinta.Se adapteaza foarte bine si in apartamentele de bloc, dar nu refuza iesirea frecventa in balcon, unde-si efectueza toaleta cu multa dexteritate si placere.Este o rasa longevica si nu de putine ori se reproduce chiar la varste inaintate, fiind considerate una dintre cele mai bune mame din neamul pisicilor.

VARIETATI:
Fata de culoarea clasica (Havana-Brown), trebuie sa mentionam si alte culori ce se desprind din incrucisarile efectuate intre Siameze,Europene si Havaneze.
Putem mentiona dintre varietatile acestei rase pe Lavander, numita si Pisica Lavanda cu parul scurt, a carei denumire ne spune clar nuanta robei.De asemenea mai putem aminti varietatea Ebony, care este o varietate unicolora neagra, de o deosebita frumusete, mult apreciata de crescatori.

S-a avansat ideea ca acesta pisica Abisiniana cu par semilung ar avea o ascendenta Persana.Ea insa a aprut in America, unde un crescator, beneficiind de doi indivizi cu par lung, a avut ideea de a-i creste si de a-i inmulti.
Atractia mare fata de acesta pisica provine de la blana deosebit de moale, deasa si pestrita pe care o are.Un singur fir de par poate avea pana la 12 inele pigmentate, comparativ cu maximum 4 de la Abisiniana.

Rasa se caracterizeaza printr-un cap rotund, ce se ingusteaza spre partea libera, dar nu ascutit ca si la alte rase.La nivelul capului, se pot observa urechile amplasate in spatele craniului, bine departate, largi la baza si moderat de ascutite.Ochii relativ mari, in forma de migdala, sunt brodati cu negru, expresivi si profunzi, de culoare verde, aurie si chihlimbar.

Corpul este bine dezvoltat, suplu, elegant si imbracat corespunzator in musculatura.Membrele potrivit de dezvoltate, de forma ovala in sectiune, sunt solide si ferme.Coada este bine prinsa, lunga, groasa la baza, subtire la varf si stufoasa.

Parul este des, de lungime medie, fin si moale, care-i confera animalului un aspect deosebit de placut.In regiunea gatului, parul este mai abundent, formand asa-numitul "guleras", iar la unii indivizi se gasesc si mici tufe de par la nivelul urechilor.Pe suprafata corpului intalnim doua sau trei benzi de culoare contrastanta cu roba animalului.Culorile sunt diferite si ele delimiteaza mai multe varietati.


Caracter si comportament:
Pisica Somaleza este mult agreata, deoarece este foarte vioaie si afectuoasa, mai putin rezervata si geloasa comparativ cu Abisiniana.Este o rasa foarte jucausa, cu un miorlait dulce chiar si in perioada caldurilor.Ii place sa aiba mult spatiu pentru miscare, dar suporta foarte bine si cresterea in apartament.

Foarte curioasa din fire, este circumspecta cu persoanele straine si "cantareste" mult inainte de a se apropia de cineva.Este insa fidela stapanului pe care-l slujeste cu credinta.

Vanator excelent, este plin de rabdare si viclenie, ratand foarte rar prada.Este sensibila la curentii puternici de aer si la temperaturile foarte scazute, motiv pentru care se cere sa-i asiguram o temperatura constanta si adecvata.Daca o tinem in apartament este bine sa-i oferim posibilitatea de miscare prin toate camerele si chiar pe terasa, unde se simte foarte bine.Datorita insusirilor de exterior si a comportamentului sau, se pare ca pe aceasta categorie de pisici, le asteapta un viitor stralucit.

Varietati:
Plecand de la Somaleza de culoarea iepurelui, au fost create trei varietati: Somaleza roscata (Sorrel), cu blana de un armiu roscat, foarte cald, cu extremitatile perilor din zonele dorsale de un brun-ciocolatiu.Pernitele sunt roz iar trufa roz-inchis: Somaleza albastra, are corpul gri-albastrui cald, cu varfurile albastru-gri-inchis; Somaleza bej, are corpul bej-spalacit si extremitatile crem-inchis.Trufa si pernitele sunt roz-caramizii.

Epilepsia se caracterizeaza clinic prin accese de convulsii(contractii musculare destul de violente),insotite de pierderea cunostintei.
Este o afectiune din ce in mai des intalnita care de regula sperie pe posesorul acelui animal si il determina sa apeleze la medicul veterinar.

Epilepsia apare ca manifestare clinica in boli precum encefalopatie toxica, hemoragii encefalice, hidrocefalice, dureri foarte intense la nivel dentar,infectii perianale la caine,parazitism intestinal etc.

Cauzele sunt dintre cele mai diverse dupa cum se observa,acum sa nu va ganditi ca orice caine sau pisica va face epilepsie candva.In ceea ce priveste epilepsia depinde foarte mult de factorul individ.In cazuistica de cabinet cazurile cu epilepsie ocupa un procentaj foarte mic insa nu este absent.
Atentie insa,nu orice contractie musculara este epilepsie!!!

De recomandat este sa se elimine de la reproductie exemplarele care au facut la un moment dat epilepsie pentru ca sunt sanse destul de mari sa trimita descendentilor predispozitia catre un atac de epilepsie.In ceea ce priveste tratamentul acesta este destul de anevoios.

Trebuie avut o grija deosebita in ceea ce priveste dozarea barbituricelor,unii dintre medicii veterinari facand uz excesiv de acestea animalul epileptic fiind obligat sa doaqrma mai tot timpul.Dece,atentie la barbiturice.
Dintre barbiturice,un efect salutar il are combinatia dintre Fenintoin si Fenobarbital.Acestei medicatii i se asociaza si vitaminele A si B,saruri de calciu,dihidrotahisterolul,stimulente nespecifice (implante,extracte tisulare,Yatren),produsele progesteronice,iar uneori castrarea are un efect salutar.
In manifestarile epileptiforme se va face OBLIGATORIU si tratamentul bolii primare.

Cistita reprezinta inflamarea vezicii urinare. Apare de regula in sezonul rece fie datorita temperaturilor scazute specifice sezonului de iarna fie diverse infectii vaginale,uretrale,iritatii locale produse prin calculi sau paraziti.
Bine de stiu este faptul ca in cazul aparitiei unei cistite peretii vezicii urinare sunt ingrosati si retractati.
Un animalut cu cistita il putem depista atunci cand il vedem ca urineaza des,cateodata la sfarsitul jetului de urina se costata chiar sange,stare de somnolenta,este prost dispus, prezinta febra in forma acuta a afectiunii.

Medicul veterinar va dispune efectuarea unui examen al urinii care prin examen specific va evidentia albuminurie redusa si celule vezicale.Evolutia afectiunii este de regula de 1-2 saptamani survenind de cele mai multe ori vindecarea.

Procesul se poate insa uneori croniciza sau se pot produce complicatii in urma progresiunii inflamatiei in zonele invecinate.Prognosticul este favorabil in cistita de tip cataral,rezervat in celelalte forme si grav in cistita gangrenoasa.In functie de sex,prognosticul este mai grav la masculi fata de femele datorita lungimii mai mari si diametrului mai mic al uretrei.

Tratamentul acestei afectiuni des intalnite in randul animalutelor se face numai de catre medicul veterinar cu antibiotice cu spectru larg in cazul in care nu se poate face in prealabil o antibiograma.
Tratamentul trebuie sa dureze cel putin 8-10 zile chiar daca afectiunea pare ca a disparut dupa 2-3 zile de tratament,in caz contrar nu numai ca afectiunea poate reaparea dar ne putem confrunta si cu o antibiorezistenta sau cu diverse alergii.
In timpul tratamentului se recomanda schimbarea PH-ului urinar,prin administrarea alternativa timp de 3-4 zile a medicatiei alcaline(bicarbonat de sodiu) si acide(clorura de amoniu,fosfat monopotasic,metionina etc).In cistitele hemoragice se adauga medicatia antihemoragica,iar in cele de natura parazitara se va aplica tratamentul antiparazitar.

In concluzie trebuie retinut faptul ca cistitele sunt afectiuni deloc de neglijat,banale la prima vedere dar care netratate in timp pot duce la probleme cu mult mai nefericite.
Asadar,zic eu,se merita sa ne facem timp pentru animalutul nostru,nu de alta dar reprezinta o parte din sufletul nostru.

Cauze:
- exces alimentar de carne si oase, alimentatie din conserve, imbaieri prea frecvente cu sapunuri alcaline sau cu samponuri de proasta calitate, dormit pe parchet care a fost dat cu ceara, covoare din material plastic, tratamente aplicate pentru alte boli ale pielii, administrarea anumitor medicamente, parazitismul intern si extern, dezechilibre endocrine, ploi prelungite, frigul, caldura, transpiratia etc.

Eczema poate fi uscata sau umeda, acuta sau cronica.Indiferent de forma, localizarea este de obicei in regiunea spatelui si a lombelor, dar pot fi afectate si alte portiuni: zona susnazala, pleoapele, arcadele oculare, urechile, pliurile de piele, coada, spatiile interdigitale.

In eczema uscata acuta, pielea inflamata este de culoare roz-rosie, tumefiata, dureroasa, cu parul rarit sau cazut.La marginea zonei se gasesc papule, vezicule, pustule.In forma umeda, semnele sunt asemanatoare, in plus se formeaza cruste galbene sau brune, lipicioase si urat mirositoare.In eczema cronica se formeaza o hipercheratoza, pielea este dura, ingrosata, uneori cu cruste si furuncule.Evolutia are o tendinta spre cronicizare si recidivare.

Tratamentul este general si local.In tratamentul general se folosesc desensibilizante cunoscute, antihistaminice si glucocorticoizi.Reactivitatea generala va fi stimulata cu produse ca: Polidin, Colagen Iodat, Iodisept etc.Se mai pot administra tranchilizante (Diazepam) si vitamine (A, D, E, complex B).Se va aplica obligatoriu si un tratament local, dupa care se iau masuri pentru impiedicarea linsului (se aplica gulere speciale).Se tunde parul in regiunea afectata si pe o latime de inca 5 cm di partea sanatoasa.Regiunile vor fi expuse la lumina si soare.In general este bine sa se administreze unguente sau linimente deoarece pulberile duc la formarea de cruste.

In eczema acuta se poate folosi unguentul Helmerich sau un liniment compus din Acid tanic 5g, ulei de in si Apa de var 47,5g.M.f.linim.
Crustele pot fi tratate cu preparate cum ar fi:
-Acid salicilic 2g, Ulei vegetal ad loc g.M.f.sol.
-Rezorcina 2g, Sulf sublimat 2g, Acid tanic 5g.

In eczema cronica se prefera un adaos de gudron:
-Gudron vegetal 5g
-Spirt saponat 20g.M.f.linim.Se preteaza si pasta Lassar.

Cauze:
-alimentele usor fermentescibile (lapte, smantana, etc.), parazitoze (ascaridioza, dipilidioza) si unele boli infectioase.

Oboseala, surmenajul cainilor, afectiuni ale dintilor pot determina enterite.Sigur ca nu orice enterita, trebuie sa fie considerata un inceput de jigodie, dar este bine sa consultam medicul veterinar, dada ea persita mai multe zile la rand si mai ales daca apar scaune cu aspect sangvinolent.

Nu orice enterita este o parvoviroza, dar anamneza proprietarului ne poate orienta in cazuri grave de parvoviroza, pentru a evita stadiul hemoragic al acestei suferinte.

Semnele bolii:
- colici abdominale, scaune diareice repetate, uneori cu striuri de sange, abdomen supt de ogar.

Tratamentul:
-ce poate face crescatorul?Sa dea ceaiuri de menta neindulcite si din 6 in 6 ore, 3-4 comprimate de Eridiarom si daca nu se rezolva sa apeleze la veterinar.De subliniat a nu se da niciodata la caine ca antidiareic medicamente de uz uman deoarece pot produce urinare cu sange (hematurie).

Numai printr-o stricta supraveghere a alimentatiei se previn enteritele: cainele sa nu fie brusc trecut de la o alimentatie la alta, alimentele sa nu fie dure, alterate, mucegaite, reci, sau prea calde ori servite in vase murdare.

Se considera ca, odata cu dezvoltarea turismului, a intrat in tara si aceasta cumplita viroza a tineretului canin. In prezent, boala este destul de raspandita, mai ales in orase, spitale si clinici veterinare.

Surse de infectie:
In primul rand, animalele bolnave, dar si diverse secretii, sange, fecale etc.

Semnele bolii:
-maladia incepe, la tineretul canin, cu febra 39,5-40, tristete si scaune moi. La inceput diareea este apoasa, cu un miros urat, specific bolii, ca apoi sa capete un aspect hemoragic. Boala poate fi usor confundata cu o intoxicatie, dar tinand cont de situatia epizootologica, anamneza si febra pe care o are cainele bolnav, se poate preciza cu usurinta diagnosticul de parvoviroza.

Conduita terapeutica va avea in vedere combaterea deshidratarii, sustinerea activitatii cardiace, oprirea hemoragiei digestive, asigurarea vindecarii rapide a mucoasei gastro-intestinale. Cainele bolnav va avea in vasul de baut ceai de menta sau de musetel. Se vor face perfuzii cu glucoza, vitamina C, hemostatice, vitamine din grupul B, A, D2 etc.

Tratamentul igieno-dietetic in parvoviroza va fi bazat pe: legume, ceaiuri, orez, carne cruda de vita fara grasime.

Prevenirea bolii se face prin vaccin antiparvo (monovalent) la varsta de o luna si jumatate, repetat la doua luni si jumatate. De obicei, polivaccinul contine si componenta parvo si odata cu vaccinarea antijigodioasa, se face si vaccinarea antiparvo, bineinteles cu deparazitare interna, in prealabil, a catelului.

Rinita acuta se caracterizeaza prin aparitia brusca a unui stranut violent si des, insotit de prurit nazal (cainele isi freaca botul de labele anterioare sau de pamant). Mucoasa nazala este congestionata, iar pe nari se scurge o secretie seroasa, apoi seromucoasa si mai tarziu muco-purulenta sau sangvinolenta.

Cauzele rinitei sunt frigul, umiditatea, praful si gazele iritante din aer, corpii straini etc.

Rinita cronica se manifesta printr-un jetaj specific cu o respiratie rara si anevoiasa care se face mai mult pe gura decat pe nas.

In general rinita cronica apare ca afectiune secundara, cauzata de parazitoze, tumori, carente vitaminice si alimentare, infectii microbiene banale, jigodie etc.

Tratanent:
- este de regula topic si consta in instilatii nazale cu solutii de penicilina, sulfatiazol 20% amestecat cu ser fiziologic in parti egale sau se fac instilatii. Trufa se unge cu vaselina sau cu o pomada antibiotica pentru a se impiedica uscarea acesteia.

Cainele cu afectiuni ale glandei anale se taraste pe regiunea anala sau se freaca cu ea, de diferite obiecte, se linge, se intinde si casca repetat. Defecarile sunt dureroase si pot produce constipatii. Anusul este foarte sensibil, iar regiunea din jurul lui puternic inflamata. Uneori poate aparea si febra, vomitari, tristete si inapetenta. Abcedarea glandelor poate sa dea loc la fistule anale.

Tratament:
-consta in evacuarea continutului glandelor anale, prin presarea cu degetul introdus in rect, sau prin presiune exercitata din exterior, prin prinderea anusului cu un tampon de vata tinut intre degete. Dupa vidare se introduce in rect, un unguent pe baza de antibiotice. Irigarea se repeta la interval de 24 de ore si 48 de ore. Daca nu se obtine vindecarea si glandele anale s-au transformat in abcese, se recurge la extirparea lor.

La caine varicele apar la nivelul venelor hemoroidale, ca niste formatiuni neregulate, fluctuante, nepulsatile. Hemoroizii pot produce iritatii si prurit perianal, care obliga animalul sa se frece de pamant, astfel incat se produc hemoragii importante. Pe suprafata fecalelor apar uneori cheaguri de sange, datorita micilor hemoragii repetate, provocate de hemoroizi.

Tratamentul:
-urmareste evitarea in primul rand a constipatiei, prin administrarea de laxative, apoi combaterea vasodilatatiei, precum si a senzatiilor pruriginoase si dureroase cu Hemorzon (supozitoare, unguent), adrenalina etc.

Galactostaza se caracterizeaza prin secretie de lapte exagerata incat prin supt, cateii nu pot sa goleasca tot laptele din mamele. Daca se intervine,secretia de lapte inceteaza si puii flamanzesc.

Tratamentul consta in aplicarea de comprese calde, masaje si mulsuri repetate. Daca apar edeme, se folosesc diuretice.

Afectiunea este frecventa la catelele in varsta de peste 5 ani, care nu au fost imperecheate niciodata, fiind atribuita disfunctiei ovariene cu cresterea secretiei de progesteron. Continutuluterului afectat este steril, desi in unele cazuri poate fi infectat cu streptococi si colibacili. Piometrul poate fi urmare a metritei acute, daca cervixul este inchis.

Simptome:
Primul semn este anorexia, urmata de polidipsie. Animalul vomita mai des dupa ce bea apa. Deasemenea animalul poate prezenta poliurie. Respiratia este acentuata, iar temperatura este usor crescuta la inceput, scade pe masura ce boala progreseaza si ajunge subnormal. Animlul slabeste progresiv, are abdomenul destins si poate manifesta durere la palpatie. Uneori se scurg mici cantitati de puroi din uter, murdarind perii din zona vulvei si a cozii.

Tratamentul:
Se poate incerca administrarea de oxitocina pentru evacuarea uterului, dar in general se face ovariohisteroctomia dupa care se incerca combaterea infectiei cu antibiotice.

Pruritul este o afectiune caracterizata prin scarpinat intens scarpinat care poate duce pana la automutilarea animalului. Ca tratament se pot aplica mai multe metode:se evidentiaza initial cauza pruritului dupa care se trece la tratamentul propriu zis : daca pruritul este provocat de paraziti se efectueaza o deparazitare externa sau interna in functie de parazitul ce afecteaza animalutul

Ca tratament adjuvant se poate face si vitamine din complexul B, si deasemenea se mai fac si antihistaminice: Feniramin,Romergan etc.La acesta afectiune sunt predispuse rasele cu par lung in general . In conditiile in care catelusul dumneavoastra sufera de aceasta afectiune apelati cu incredere la medicul veterinar pentru a evita eventualele complicatii.

Constipatia apare cel mai des ca urmare a unui consum mare de oase.La cainii in varsta apare ca urmare a hipertrofiei glandei prostate.Cainele cu constipatie face eforturi la defecare,are abdomenul usor marit in volum si este de cele mai multe ori abatut.

Tratamentul consta de cele mai multe ori in supozitoare cu glicerina sau se poate face o clisma cu apa calduta circa 50-250 ml in functie de talia animalului se mai poate administra si lapte deoarece are rol fermentescibil.

Stomatita este o inflamatie a mucoasei bucale care poate fi de mai multe feluri :catarala,veziculoasa sau gangrenoasa. Ca simptome se descriu:mirosul urat al gurii, depozite cenusii care acopera limba .
Cauzele sunt diverse de la hrana necorespunzatoare pana la corpi straini , carente vitaminice ,boli infectioase etc.

Tratamentul se realizeaza prin badijonarea cavitatii bucale cu antiseptice (permanganat de potasiu)sau ceai de musetel sau se mai poate utiliza si albastru de metilen .Cu cat se intervine la timp cu atat rezultatele vor fi mai bune iar catelusul dumneavoastra se va face bine cat mai repede.

Tartrul dentar este o depunere de material insolubil pe coroana dintilor , fiind favorizat de o alimentatie cu multe saruri si neglijarea toaletei bucale .
Tartrul se compune din resturi alimentare , celule , bacterii . Tartrul are o culoare gri-deschis pana la negru. Duce frecvent la stomatite si chiar paradontita.Tratamentul consta in detartrare care se face cu aparate speciale de catre medicul veterinar.Deci aveti grija ca , catelusul dumneavoastra sa nu aiba tartru dentar

PARAZITISMUL CU PURECI

Purecii se pot sesiza mai frecvent in anotimpul calduros si sunt reprezentati de paraziti din ordinul Aphaniptera (vezi foto), cu corpul turtit lateral si membrele posterioare foarte lungi, care ii ajuta sa efectueze salturi.

O pisica care este gazda pentru pureci se spala tot timpul si cauta sa-i prinda cu gura.De asemenea, pisica se scarpina permanent, se zgaraie cu ghearele, slabeste, este nervoasa si nelinistita.Pentru a scapa de ei, profilactic se utilizeaza coliere imbibate cu substante insecticide, care se mentin permanent la nivelul gatului.Curativ se utilizeaza produsul Frontline, fie sub forma de pipete sau spray-uri.

PARAZITISMUL CU CAPUSE

Pisicile pot lua intamplator capusele de pe plante, scanduri, tufisuri, gazon, care se prind de parul sau pielea acestora.Infestatia cu capuse la pisica este mai frecventa in anii secetosi, cand acesti paraziti se inmultesc extrem de mult si ataca animalele cu sange cald.

Ele sug sangele pana se umfla ca o aluna, dupa care se desprind singure de pe animal, cad jos si isi reiau ciclul evolutiv.

Pentru eliminarea capuselor de pe suprafata corpului pisicilor, acestea se vor tampona cu iod, eter sau alcool, iar capusele se vor desprinde la scurt timp de pe locul unde au fost fixate si apoi se vor distruge.

LEPTOSPIROZA

Este o boala infectioasa mai rar intalnita la pisici, posibila la cele care consuma sobolani si soareci care sunt purtatori de germeni.

Ea este provocata de bacterii sub forma de filamente in spirala foarte stransa cu extremitatile indoite sub forma de carlig.

Clinic=boala evolueaza asimptomatic,iar pentru precizarea diagnosticului se apeleaza la examenele de laborator.

Boala evoleaza cu inapetenta, febra, vomitari si fecale cu strii de sange.Moratalitatea in cazul acestei boli este de peste 50 % .

Acolo unde boala se confirma animalele vor fi duse imediat la medicul veterinar care va stabili diagnosticul si masurile care se impun.

TURBAREA (RABIA)

Este produsa de un virus filtrabil care are afinitate si se multiplica numai la nivelul sistemului nervos.Pisica se contamineaza in urma muscaturii animalelor bolnave sau prin consumul unor animale purtatoare de virus.

Perioada de incubatie variaza intre 2-4 saptamani si uneori chiar mai mult.

Turbarea are o evolutie acuta si se manifesta prin tulburari nervoase si motorii, pisica prezentand in unele cazuri o agresivitate pronuntata.Dupa cateva zile urmeaza faza de parazilie a maxilarului inferior si a membrelor, urmata de moartea animalelor.

Trebuie sa mentionam ca la pisica predomina forma furioasa la peste 80% din cazurile de boala animalul devenind periculos chiar si pentru stapan.

Aparitia bolii la pisici este insa redusa dar trebuie cunoscuta si prevenita prin vaccinare antirabica de la varsta de 3 luni.

In cazul in care pisica s-a infectat, primele simptome care apar sunt mieunatul strident si permanent, agresivitate pronuntata si chiar atacul persoanelor din jur.Urmeaza apoi convulsii, rostogoliri, caderi datorita perderii echilibrului si in final paralizia si moartea animalului.

O pisica depistata trebuie dusa imediat la medical veterinar iar daca a Muscat pe cineva se va tine sub observatie timp de 10 zile pentru a se confirma sau nu diagnosticul.

Daca se observa semne ale turbarii animalul se va sacrifica.

Persoana muscata de o pisica indifferent daca este apparent sanatosa sau nu se va adresa medicului uman pentru vaccinarea antirabica si se astepta rezultatul diagnosticului stabilit de medicul veterinar care o va examina.

BOALA LUI AUJESZKY

Aceasta boala este frecventa la porc, poate fi intalnita si la pisici fiind produsa de un virus din familia herpesviridae.Virusul se localizeaza in special in sistemul nervos central si in ganglionii limfatici.Pisica se infesteaza pe cale digestiva prin consumul de sobolani si soareci bolnavi si mai rar prin consumul de carne de porc.

Boala debuteaza brusc cu apatie, salivatie abundenta, lipsa poftei de mancare, cresterea temperaturii si un miorlait ragusit.In unele cazuri apare o mancarime pronuntata indeosebi in regiunea capului si a gatului care face ca pisica sa se automutileze.Moartea survine dupa 20-30 de oare de aparitia simptomelor clinice.

Asemanator cu turbarea si in acest caz se instaleza o faza de paralizie a laringelui si faringelui si salivatie abundenta spumata.

Pana in prezent nu s-a descoperit nici un medicament eficace pentru tratament, dar se pot efectua vaccinuri profilactice cu mentiune ca protejarea este de scurta durata.

ENTERITA VIRALA

Boala este frecventa la tineretul felin si afecteaza tractusul digestiv si indeosebi intestinul subtire.Transmiterea virusului se face de la animalele bonave prin urina, saliva, fecale, etc.

Pisica bolnava de enterita virala prezinta lipsa poftei de mancare, voma repetata, temperatura ridicata si diaree sanvinolenta, care deshidrateaza organismul.

La descoperirea bolii se vor administra antidiareice, antibiotice si antispastice, dar numai dupa diagnosticarea precisa facuta de medicul veterinar.

Pentru prevenirea unei astfel de boli se impune vaccinarea pisicii impotriva unei astfel de viroze, cu repetari anuale, conform indicatiilor specialistului.

IMUNODEFICIENTA FELINA VIRALA

Boala identificata recent in anul 1987.Nu este transmisibila la om, efectele fiind identice cu cele provocate de s.i.d.a. umana.

Virusul se transmite prin saliva, zgaraieturi, muscaturi ale pisicii purtatoare de virus, dar numai in cadrul speciei.

Un animal atins de acesta boala prezinta o scadere ponderala continua, diaree, febra mare, eczema, gingivite si ulceratii ale mucoasei bucale.

Nu exista tratament pentru aceasta boala, iar in strainatate astfel de cazuri pot fi rezolvate doar prin eutanasie.

ANEMIA INFECTIOASA FELINA

Virusul se poate transmite prin pureci, insecte, muscaturi sau, la noii produsi, intrauterini prin circuitul transplacentar.

Animalul infectat este anemic, nu are pofta de mancare, mucoasele aparente sunt icterice, prezinta instabilitate si are pulsul slab si neregulat.

De asemenea, se manifesta o acuitate auditiva si vizuala redusa.

Se pot administra unele preparate pe baza de fier, care pot ameliora boala la animalele adulte dar nu si la tineret.

TUBERCULOZA

Infectia cu bacilul koch de tip bovin se produce prin consumul de lapte sau de carne de la bovinele infectate dar se poate intalni si infectia cu bacili de tip uman, datorita contactului foarte strans cu stapanul.

Boala se manifesta prin apetit capricios, slabire progresiva, deranjamente digestive, respiratorii si cutanate, ultimele sub forma unor formatiuni nodulare pe cap, gat si torace.

De asemenea sunt frecvente si complicatiile oculare.

Pentru stabilirea exacta a diagnosticului se va apela la examenul bacteriologic facut la o clinica veterinara sub un control riguros.

Pentru toti crescatorii de pisici se impune a se avea in vedere obligativitatea efectuarii unor tratamente profilactice ale bolilor infectioase, prin vaccinarea pisicii conform indicatiilor medicului veterinar, atat pentru protejarea animalului, cat si a omului care vine in contact permanent cu el.

Blana incurcata, aspectul neplacut, retinerea murdariei si un mediu propice pentru formarea bacteriilor sunt doar cateva dintre problemele cu care se confrunta un caine care nu este pieptanat. Sanatatea parului si a pielii se pot mentine doar cu ajutorul perierilor regulate. Alege ustensilele de care ai nevoie in functie de tipul parului si de lungimea acestuia.

Prin periere se indeparteaza din stratul de blana praful, parul cazut si pielea moarta. Tot prin periere sebumul se distribuie pe toata suprafata firului de par. Acest lucru este foarte important pentru sanatatea parului, ajutand la hidratarea si protejarea acestuia; totodata, sebumul il va mentine stralucitor pentru mai mult timp.

Avand periile potrivite iti va fi mult mai usor sa ingrijesti cainele, iar pentru el aceasta activitate poate fi mai placuta.
De exemplu, daca animalul tau are blana scurta sau are o piele sensibila este bine sa optezi pentru o perie moale, care sa nu il zgarie sau pentru un model cu perii rounjiti la varfuri, pentru a preveni iritarea sau zgarierea pielii.

Perie pentru tesala

Aceasta perie are dinti subtiri, din metal, usor indoiti la varf. Acest tip de perie poate fi gasita in diferite dimensiuni (mica, medie si mare), potrivite pentru caini de diferite talii.

Peria este utila in special pentru exemplarele cu par de lungime medie sau mare. Poate fi folosita cu succes si pentru descurcarea parului.

Perie deasa

Peria este prevazuta cu dinti din plastic sau din par natural, subtiri si foarte desi. Este recomandata in special pentru cainii cu blana scurta. Este o perie utila in indepartarea firelor de par, a pielii moarte sau a prafului adunat in blana animalului.

Peria mai poate fi folosita si pentru caini cu blana medie sau lunga, insa numai dupa ce in prealabil blana a fost descurcata. Aceasta are rolul doar de a imprastia sebumul mai bine pe firele de par si de a indeparta praful.

Perie cu peri rotunjiti

Este utila in special pentru caini cu pielea sensibila, perii fiind special creati pentru a proteja pielea animalului de eventuale zgarieturi. Poate fi folosita atat pentru rasele cu par scurt cat si pentru cele cu par lung, pentru periajul zilnic.

Perie dubla

Periile duble sunt formate in special dintr-un strat de dinti din metal usor curbati sau rotunjiti la varfuri, pe o latura, si un strat de dinti din plastic sau par natural pe cealalta latura. Este utila in cazul in care animalul are nevoie de ambele tipuri de perii.

Pe langa perii, se impune si folosirea unui piepten special pentru caini. Acesta poate fi folosit pentru descalcirea blanitei, atunci cand o perie nu poate face fata. De asemenea, iti va fi mai usor sa piepteni zonele greu accesibile pentru perie sau sa aranjezi blanita mai usor. Iata cateva tipuri de piepteni utili pentru ingrijirea blanitei animalului tau.

Pieptene dublu

Pieptenele dublu are jumatate din peri mai rari iar cealalta jumatate mai desi si putin mai scurti. Acesta poate fi folosit cu succes pentru aranjarea blanitiei la caini, dar si pentru netezirea zonelor greu accesibile pentru perie. De asemenea, perierea parului din zona faciala este bine sa se faca cu ajutorul pieptenului. Partea cu dinti mai desi si mai scurti este indicat sa se foloseasca pentru portiunile in care blana este mai scurta, iar partea cu dinti mai lungi, pentru portiunile cu blanita mai lunga.

Pieptene pentru sub-par

Pieptenul special pentru sub-par este destinat in special pentru caini cu blana foarte deasa precum Husky, Collie, Chow Chow, care pe sub blana au si un strat de sub-par. Dintii acestuia sunt special conceputi pentru a penetra prin blana animalului, pana la zona de sub-par. Acesta este mult mai eficient pentru indepartarea firelor moarte si a murdariei din stratul de sub-par.

Manusa

In afara de perii si piepteni, mai poti folosi si manusile speciale pentru indepartarea parului. Desi nu sunt la fel de eficiente in cazul raselor cu par lung, acestea pot fi folosite cu succes in cazul raselor cu par scurt sau daca animalul este tuns. Asadar, din cand in cand il poti rasfata cu un periaj cu ajutorul manusii. Manusa are dintii scurti si moi, din cauciuc, si este special conceputa pentru a retine firele de par.


Sursa foto: www.dogbath.com
Sursa: www.selftrading.co.uk